Fenomenul e-sports. Provocările fiscale ale jocului

Industria e-sports se numără printre sectoarele cu cea mai rapidă creștere din ultimii ani, devenind o sursă importantă de venit pentru statele care oferă facilități fiscale pentru acest tip de activitate.

Există multiple interpretări referitoare la potențialele activități ce pot fi încadrate în termenul de sport/joc electronic, iar dezvoltarea continuă a tehnologiei complică și mai mult definirea acestui concept. In consecință, devine destul de dificil și pentru autoritățile fiscale să țină pasul cu evoluția acestei industrii noi și, în acelasi timp, să alinieze cadrul legal aplicabil acestei activități.

În esență, termenul de sport/joc electronic (cunoscut și ca e-sports) presupune competiții de jocuri pe computer, organizate în turnee online și offline, cu jucători profesioniști. Distingem mai multe tipuri de persoane implicate, în funcție de rolul lor în această industrie: jucătorii participanți, publicul, dezvoltatorii jocurilor și sponsorii.

Persoanele implicate în acest fenomen se concentrează să fie cat mai prezente “în jocul în sine”, iar îndeplinirea /revizuirea obligațiilor fiscale este uneori lăsată pe plan secund. Astfel, aceștia pot fi vulnerabili în cazul unui control din partea autorităților fiscale, iar consecințele neîndeplinirii obligațiilor fiscale pot fi semnificative. În plus, având în vedere natura multijurisdicțională a jocurilor tip e-sports, este necesară o atenție sporită asupra prevederilor și abordărilor fiscale care pot varia de la o jurisdicție la alta.

În cazul specific al României, legislația fiscală aplicabilă nu prevede dispoziții specifice conceptului de e-sports. Cu toate acestea, contribuabilii ar trebui să se asigure că se conformează legislației.

Implicații de natura impozitului pe venit 

Atunci când este vorba de e-sports, în primul rând vorbim de premii și de impozitarea veniturilor. În situația în care astfel de jocuri electronice se desfășoară la nivel internațional, părțile implicate pot obține venituri din străinătate. În consecință, poate aparea riscul dublei impozitări. Așadar, trebuie avute în vedere tratatele de evitare a dublei impuneri, astfel încât să se evalueze posibila aplicare de credite fiscale / scutiri de impozit.

Ca regulă generală, venitul din premii al unui jucător se impozitează prin reținere la sursă, în măsura în care venitul este obținut din România și plătit de către un plătitor de venit din România (atât pentru rezidenții fiscali, cât și pentru nerezidenți). Totodată, în cazul jucătorilor nerezidenti în România, trebuie analizată și legislația fiscală a statului de rezidență.

Prin urmare, se impune o verificare de la caz la caz, tinând cont de faptul că veniturile obținute de participanții în industria e-sports nu pot fi întotdeauna încadrate ca venituri din premii. De asemenea, pot exista dezbateri cu privire la statutul contractual al jucătorului – poate fi acesta încadrat ca anagajat, având în vedere că urmează regulile stabilite de o echipă, sau acesta desfășoară o activitate independentă? În aceste condiții, se pot aplica impozit pe salarii și contribuțiile sociale obligatorii.

Implicații din perspectiva TVA

Taxa pe valoare adăugată reprezintă de asemenea o provocare pentru agenții economici implicați în industria e-sports. În primul rând, ar trebui evaluat dacă astfel de jocuri electronice pot fi încadrate ca sport, din perspectiva TVA, dacă o astfel de activitate poate beneficia de scutirea prevăzută pentru serviciile strâns legate de sport, de cota redusă prevăzută accesului la evenimente sportive sau dacă această activitate este supusă cotei standard de TVA.

Astfel, principalele dezbateri rămân asupra modului de interpretare a conceptului de e-sports – daca acesta poate fi  încadrat ca si sport si daca resupune efectuarea unei activități fizice.

Analizând jurisprudența Curtii de Justitie a Uniunii Europene, se poate concluziona faptul că jocurile tip e-sports ar trebui să fie considerate un sport din perspectiva TVA, iar taxele plătite de jucători și de public pentru participarea la astfel de evenimente, ar trebui să fie supuse cotei reduse de TVA de 5%. Scutirea prevazută pentru activitățile strâns legate de sport este dificil de susținut, având în vedere că aceasta se aplică numai organizațiilor fără scop lucrativ. Pe de altă parte, trebuie evaluată o eventuală obligație de înregistrare în scopuri de TVA, la nivelul jucătorilor sau al echipelor implicate, ca urmare a serviciilor prestate și pentru care sunt remunerați. De asemenea, trebuie efectuate verificări suplimentare în vederea stabilirii tratamentului de TVA, luând în considerare regulile speciale aplicabile pentru stabilirea locului de impozitare pentru participarea la evenimente sportive.

În concluzie, industria e-sports ridică o mulțime de provocări dintr-o perspectivă fiscală, având în vedere diversitatea veniturilor obținute din această activitate - taxe de participare, publicitate/marketing, sponsorizări, etc., precum și implicațiile transfrontaliere care pot apărea într-o activitate care se desfăsoară la nivel internațional.

De-a lungul timpului, am observat că, atunci când o industrie se dezvoltă rapid și veniturile pe care le generează sunt în creștere, autoritățile fiscale își îndreaptă atenția asupra unor astfel de activitati. În acest context, părtile implicate ar trebui să revizuiască abordarea fiscală pe care o adoptă în vederea conformării cu obligațiile fiscale.