Impozitarea veniturilor microîntreprinderilor – avantajul afacerilor profitabile - Lucian Dumitru si Lucian De Mezzo

Una dintre modificările aduse Codului fiscal începând cu 2018 este extinderea regimului de impozitare al veniturilor microîntreprinderilor, în sensul că orice persoana juridică română care la data de 31 decembrie 2017 a realizat venituri ce nu au depășit echivalentul în lei a sumei de 1 milion de euro, va fi inclusă în categoria microîntreprinderilor și va fi subiect regimului specific de impozitare începând cu 1 ianuarie 2018.

Odată cu intrarea în vigoare a noilor modificări, vor fi abrogate condițiile cu privire la posibilitatea de a opta pentru aplicarea regulilor privind impozitul pe profit în cazul în care persoana juridică deține un capital social de cel puțin 10.000 de euro. De asemenea, pentru încadrarea în regimul microîntreprinderilor va fi abrogată și condiția privind limitarea veniturilor din consultanță și management la nu mai mult de 20% din veniturile totale.  

Astfel, societățile cu venituri anuale mai mici de 1 milion de euro, indiferent de industria din care fac parte, vor ajunge în ipostaza de a aplica impozit pe veniturile microîntreprinderilor începând cu data de 1 ianuarie 2018, în cotă de 1% dacă persoana juridică are cel puțin un salariat, respectiv de 3% dacă nu are nici un salariat.

Considerăm că există un impact general pozitiv pentru investitori, cu mențiunea ca sunt și anumite aspecte limitative.

Cine câștigă?

Noile modificări vor aduce un avantaj investitorilor care dețin afaceri cu profituri anuale mai mari de 6,25% raportat la veniturile totale obținute.

Potrivit analizei noastre, de exemplu, o persoană juridică română ce indeplinește condițiile pentru a fi considerată microîntreprindere și care ar avea venituri totale în anul 2018 de 700.000 de euro ( sub pragul maxim de 1 milion de euro), ar urma să aplice rata de impozit de 1% din veniturile obținute și expres menționate de legislația fiscală (presupunând că are cel puțin un salariat), înregistrând astfel un impozit efectiv datorat de 7.000 de euro. Prin comparație cu regimul impozitului pe profit, pentru a plăti un impozit egal, aceleași venituri ar trebui să genereze un profit impozabil de maximum 43.750 de euro, luând în considerare aplicarea cotei de 16%.

În concluzie, orice societate indiferent de sectorul în care activează și care generează profituri mai mari de 6,25% din veniturile obținute, acestea din urmă fiind situate sub pragul de 1.000.000 de euro, va beneficia de trecerea la regimul de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor, în sensul scăderii impozitul efectiv datorat.

Cine are de pierdut?

Pierderile fiscale nu vor mai putea fi înregistrate și reportate în cazul aplicării acestui regim de impozitare. Aceasta implicație poate avea efecte negative pentru dezvoltatorii imobiliari, de exemplu, care înregistrează pierderi fiscale în perioada de dezvoltare a proiectelor imobiliare, deoarece acestea nu vor mai putea fi reportate până la momentul în care proiectul devine operațional și generator de profit fiscal.

Astfel, dezvoltatorii imobiliari trebuie să găsească soluții și să-și modifice modelul de afaceri ca urmare a imposibilității reportării și utilizării pierderilor fiscale din perioada de dezvoltare a proiectelor.

 

Plățile de dividende

În ceea ce privește impactul regimului de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor asupra distribuirii de dividende, observăm următoarele aspecte:

  • Sunt considerate venituri neimpozabile dividendele plătite de către o microîntreprindere către o persoană juridică română plătitoare de impozit pe profit;
  • Sunt considerate venituri impozabile la nivelul unei persoane juridice române plătitoare de impozit pe profit dividendele primite de la o persoană juridică nerezidentă neplătitoare de impozit pe profit în conformitate cu legislația din țara de rezidență membră UE, deoarece astfel de venituri nu intră sub incidența excepției de impunere prevazută de Directiva 2011/96/UE și implementată în legislația domestică la Titlul II, în baza faptului că entitatea nerezidentă care achită dividendele nu este plătitoare de impozit pe profit.

Se poate considera ca legislația românească diferențiază tratamentul fiscal pentru același tip de venit atunci când vorbim de două categorii de plătitori – un rezident si un nerezident - ambii neplătitori de impozit pe profit în înțelesul Directivei 2011/96/UE; caz ce poate fi interpretat ca discriminatoriu pentru societățile de holding românești.

Mai mult, trebuie avut în vedere că plățile de dividende făcute de microîntreprinderi către acționari nerezidenți vor fi subiect de impozit cu reținere la sursă în România și impozitate cu 5% potrivit regulilor din România, deoarece nici în acest caz nu se poate aplica scutirea de la impozit așa cum a fost transpusă de directiva europeana în materie, având în vedere că persoana juridică română plătitoare de dividende nu intră sub incidența regulilor de impozitare privind impozitul pe profit.

Astfel, considerăm necesară implementarea în legislația fiscală a opționalității impozitului pe veniturile microîntreprinderilor.

 

Material realizat de Lucian Dumitru – Senior Tax Manager si Lucian DeMezzo, Tax Manager Mazars România.

Want to know more?